Porto – jurnal de conferință

Decizia de a vorbi la o conferință a venit din curiozitate. Vroiam să văd dacă este ceva ce îmi place să fac sau dacă, din potrivă, nu mi se potrivește deloc. Când am fost acceptată să vorbesc la Scala Swarm în Portugalia am fost foarte bucuroasă. Dar cu două luni înainte de talk am început să am emoții. Dacă nu îmi voi mai amiti ce vreau sa spun? Dacă publicul nu va înțelege explicațiile mele? Dacă mă voi uita la oamenii din sală și vor arăta teribil de plictisiți?

Continuă lectura

Pe curând, București

O foarte bună și apropiată prietenă mi-a trimis nu demult următorul text:

Astăzi mi-e dor de mama, de placintă cu mere… Astăzi mi-a mirosit a ciorbică și a pătrunjel și mi s-a făcut foame de-acasă. Astăzi mi-am pus cercei la ureche, sandale în picioare si m-am privit copil… Când mă piteam în camera cu oglinda cea mare pe perete, furam cu tact fustele mamei și sandalele de lac și mă jucam de-a „fericire cu toc”. Mă duceam în grădină și culegeam margarete. Mă piteam în iarbă și îmi gâdilam parfumul de om dulce, cu accente de nebunie galeșă și infantilă… Mi-ajungea un petic de cer ca să respir și o bucată de pâine cu dulceață de fragi ca să mă prefac în fluture… Fluture în stomac… Astăzi am un nod în gât și-n suflet. Că m-a lovit un pumn de melancolii în față și mi-au rămas semne… Le calmez cu-o fugă în mine și le pun sub preș. Acolo se ascund cele rele și acolo imi ascund eu colb-ul de efuziuni tardive. Astăzi sunt atemporală. Astăzi sunt… Griș cu lapte!

Continuă lectura

Londra – scurt jurnal

Perioada călătoriei: 22-23 martie 2015

Călătoria la Londra a fost neprevăzută și organizată cu mai puțin de o săptămână înainte de plecare. Cu toate acestea am încercat să mă bucur de fiecare moment petrecut acolo și, fiind singură și neavând cu cine să împart experiența, am scris constant despre locurile prin care am trecut. Ceea ce urmează nu are o ordine, un scop sau un sens. Sunt doar gânduri exprimate în scris, uneori haotic sau fără legături clare între ele.
Continuă lectura

Londra și Oxford – călătoria surpriză

Perioada călătoriei: 9-12 octombrie 2014

Mă mai gândesc uneori care este cel mai nebun lucru pe care l-am făcut vreodată, dar nu sunt tipul de persoană spontană care se poate mândri cu astfel de lucruri. Săptămâna trecută când am fost invitată la un interviu la Londra mi-a fost clar că această plecare va deveni scânteia de care am nevoie. A fost cea mai rapidă decizie pe care am luat-o vreodată: până la sfârșitul zilei aveam tot traseul pregătit. Emoții, bucurie, nerăbdare – nici nu mai știu ce simțeam, cert este că urma să am 4 zile pline. Înainte să plec nu știam dacă să scriu despre această experiență, din cauză ca a fost mai mult în interes de lucru, dar dat fiind că a fost primul meu contact cu Anglia (fie el pe fugă), m-am gândit că este ceva ce peste ani voi vrea să îmi amintesc în detaliu.
Continuă lectura

Florența – toamna pe meleaguri toscane

Perioada călătoriei: 25-30 septembrie 2014

La ce mă gândesc când zic Toscana? În primul rând la celebrele peisaje cu vile străjuite de copaci înalți și cocoțate pe dealuri cu măslini și vii. Iar în al doilea rând la o combinație între artă, vin și dolce far niente. Pentru mine Toscana este un concept, un stil de viață și abia mai apoi un loc. Deși limba italiană nu îmi este străină și îmi doresc demult să o exersez, abia anul acesta s-a întâmplat călătoria. Așa că iată-mă cu un teanc de ghiduri de conversație în brațe, ghiduri de călătorie, carduri de memorie cât să ajungă pentru 5 persoane și pe aici ți-e drumul – următoarea oprire: orașul unde s-a născut Renașterea.

Continuă lectura

Sibiu și Transfăgărășan – orașul cu ochi și drumul fără sfârșit

Perioada călătoriei: 18 – 20 iulie 2014

Oricine mă cunoaște știe că iubesc Ardealul. Deși nu am locuit niciodată într-unul din orașele sale, mi-am petrecut vacanțele din copilărie acolo, am găsit prietenie și voie bună, colțuri ascunse de natură, nopți strălucitoare așa cum nicăieri nu am mai văzut, mâncare nemaipomenită și oameni jos pălăria. Bineînțeles că nu este totul numai lapte și miere, dar nu mă voi feri niciodată să mă mândresc că sunt ardeleancă. De fapt, această vastă așezare dintre munți m-a învățat să apreciez minunățiile din țara noastră. Așa că pentru mine Ardealul este acasă, este acel loc despre care, dacă aș începe o carte cu toate pățaniile petrecute acolo copil fiind, aș putea scrie mii de pagini.
Continuă lectura