Alba Iulia – o călătorie în timp

Perioada călătoriei: 2 mai 2014, 11:30 – 15:30

Am trecut de multe ori pe lângă Alba Iulia. Este unul din orașele pe care le admir și așteptam de mult timp ca lucrările la cetate să fie încheiate. Așa că, aflându-mă în zonă – ca tot românul am ales să părăsesc Bucureștiul de 1 mai – și văzând că este o zi frumoasă de primăvară, am hotărât să îi fac o vizită.

Veneam din direcția Aiudului, iar cu mașina am făcut cam 40 de minute, ajungând la timp pentru schimbarea gărzii. Nu era multă lume, dar dacă vreți un loc bun trebuie să dați puțin din coate mai ales că unii se încăpățânează să filmeze cu ditamai tableta. Un alt lucru deranjant pe care l-am observat a fost faptul că erau mașini parcate în cetate, dar poate cu timpul se va rezolva această problemă. Am urmărit și noi cu interes evenimentul, dar cam toată atenția ne-a fost distrasă de cei doi frumoși cai negri. Ritmul tobelor îți rămânea întipărit în minte și ne-am amuzat cum unii din oamenii din gardă zâmbeau pe sub mustăți.

Locul este plin de istorie, iar renovările din ultimii ani au adus la viață farmecul zilelor de altădată. Numai gândul că în Alba Iulia s-au înfăptuit cele 2 uniri te face să te gândești că acolo a luat naștere țara cum o știm noi astăzi. Dar nu voi vorbi despre istoria ce a avut loc în cetatea care este cea mai mare din România, cei interesați pot citi mai multe aici. Am început plimbarea cu căutarea de cafea. De-a lungul aleii principale, veți găsi magazine (care arată ca niște căruțe din lemn acoperite) de suveniruri, cafea, înghețată și alte bunătăți. După ce mi-am savurat cafeaua la soare, ne-am îndreptat spre Traseul celor 3 fortificații.

QuoteTraseul celor trei fortificaţii oferă vizitatorilor posibilitatea de a călători în timp de-a lungul a două milenii, printre vestigiile a trei fortificaţii, din trei epoci diferite, construite succesiv pe aceeaşi locaţie, fiecare nouă cetate incluzând-o pe cea veche: Castrul Roman (106 d.Ch.), Cetatea Medievală (sec. XVI-XVII) şi Cetatea Alba Carolina, fortificaţie de tip Vauban (sec. XVIII). – Sursa: http://turism.apulum.ro/

Am luat bilete, dar am făcut greșeala de a nu lua o hartă. După ce am trecut de Poarta Castrului Roman ni s-au oferit două direcții. Am ales să mergem în dreapta crezând că dăm de o fundătură și ne întoarcem, dar ne-am înșelat. Ne-am îndreptat spre Caponieră, locul camerelor de gardă. Acolo am făcut poze cu garda – un om simpatic care ne-a întrebat de unde suntem și ne-a spus până și cum să stăm în poze. Am traversat podul de lemn către Ravelinul Francisc de Paola și am ajuns la locul de supliciu, un loc care mi s-a părut puțin ironic: în spatele spânzurătorii se vedea semeață crucea unei biserici. Coborând scările podului de lemn, am ajuns la centrul de echitație, unde am admirat frumoșii cai frizieni aduși din Olanda.

De aici mai departe ar fi fost foarte utilă o hartă, pentru că, în loc să ne întoarcem să căutăm restul obiectivelor, am luat-o pe drumul care înconjura cetatea. A durat ceva timp să facem un tur complet, am trecut pe lângă nenumărate restaurante și am găsit o grădină japoneză. Când într-un final am ajuns de unde am plecat, ne-am mai învârtit vreo 15 minute până ne-am dat seama cum să ajungem pe platforma de artilerie. Un grădinar ne-a luminat explicându-ne că trebuie sa trecem podul de lemn în sens opus și vom găsi acolo un tunel de acces. Tunelul este foarte abrupt și întunecos, dar platforma de artilerie a fost un prilej bun de odihnă. Ne-am făcut curaj să ne întoarcem, știind că mai avem de vizitat. Din nou am pierdut cam 5 minute căutând drumul spre temniță, iar de data asta ne-au redirecționat gărzile. Ca un sfat: indiferent ce nelămurire aveți întrebați gărzile – sunt oameni prietenoși și bine informați. Ultimul lucru pe care l-am vizitat a fost celula lui Horea, de unde am admirat și o frumoasă vedere spre centrul cetății și oraș.

Am avut un timp limitat în cetate, dar ne-am bucurat de o zi superbă: soare, nu era aglomerat, mulți oameni cu bicicletele, curățenie și multe locuri frumoase. O plimbare desprinsă parcă din altă lume sau mai bine zis din altă țară, pentru că așa ceva vezi mai rar în România din păcate. Recomand acest loc oricui vrea să experimenteze un strop din frumusețea și căldura Ardealului. Și dacă tot sunteți în zonă puteți vizita Salina Turda (70km), Castelul Corvinilor (80km), orașul Sibiu (70km) sau Munții Apuseni cu peșterile și peisajele lor. Cât despre mine, mă voi întoarce în cetate de câte ori voi avea ocazia, știind că nu va înceta niciodată să mă uimească.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s