Sibiu și Transfăgărășan – orașul cu ochi și drumul fără sfârșit

Perioada călătoriei: 18 – 20 iulie 2014

Oricine mă cunoaște știe că iubesc Ardealul. Deși nu am locuit niciodată într-unul din orașele sale, mi-am petrecut vacanțele din copilărie acolo, am găsit prietenie și voie bună, colțuri ascunse de natură, nopți strălucitoare așa cum nicăieri nu am mai văzut, mâncare nemaipomenită și oameni jos pălăria. Bineînțeles că nu este totul numai lapte și miere, dar nu mă voi feri niciodată să mă mândresc că sunt ardeleancă. De fapt, această vastă așezare dintre munți m-a învățat să apreciez minunățiile din țara noastră. Așa că pentru mine Ardealul este acasă, este acel loc despre care, dacă aș începe o carte cu toate pățaniile petrecute acolo copil fiind, aș putea scrie mii de pagini.

Publicitate

Puțină magie cu Teatrul Masca

Când? 2 iulie 2014, 19:30 – 21:10

După câteva zile petrecute în casă, citind și încercând să mă obișnuiesc cu ideea de vacanță, am decis că o ieșire prin parc nu e tocmai o idee neinspirată. Așa că iată-mă în parc cu buna mea prietenă plimbându-ne agale și povestind. Nu aveam idee de niciun eveniment care s-ar putea desfășura în această zi, dar totuși de undeva se auzea muzică. Evident – știți cum se zice: curiozitatea a omorât pisica – trebuia să aflăm de unde vine. Suind treptele în direcția zgomotului ne-am trezit într-o altă lume. Ne-am trezit în mijlocul unei superbe reprezentații cu statui vivante a Teatrului Masca.