Sibiu și Transfăgărășan – orașul cu ochi și drumul fără sfârșit

Perioada călătoriei: 18 – 20 iulie 2014

Oricine mă cunoaște știe că iubesc Ardealul. Deși nu am locuit niciodată într-unul din orașele sale, mi-am petrecut vacanțele din copilărie acolo, am găsit prietenie și voie bună, colțuri ascunse de natură, nopți strălucitoare așa cum nicăieri nu am mai văzut, mâncare nemaipomenită și oameni jos pălăria. Bineînțeles că nu este totul numai lapte și miere, dar nu mă voi feri niciodată să mă mândresc că sunt ardeleancă. De fapt, această vastă așezare dintre munți m-a învățat să apreciez minunățiile din țara noastră. Așa că pentru mine Ardealul este acasă, este acel loc despre care, dacă aș începe o carte cu toate pățaniile petrecute acolo copil fiind, aș putea scrie mii de pagini.


CUPRINS

Ziua 1: Muzeul Astra – Centrul Sibiului
Ziua 2: Viața la țară
Ziua 3: Muzeul Badea CârțanTransfăgărășan


Ziua 1

Am plecat pe următorul traseu: București – Pitești – Râmnicul Vâlcea – Valea Oltului – Sibiu, un drum de 4 ore. Așadar la ora 10:00 eram la Sibiu, învârtindu-ne în jurul cozii. Căutam Muzeul Civilizației Populare Tradiționale Astra, adică ceea ce eu numesc mai pe scurt Muzeul Satului. Confuzia a venit mai ales din faptul ca GPS-ul nu știa că Strada Calea Dumbrăvii are pe o porțiune sens unic. După 10 minute ne-am luminat și am parcat în fața intrării muzeului. Încă era dimineață și puține persoane mișunau prin zonă. La întrare mult noroi, puțin slalom printre bălțile făcute de ploaia de azi noapte, dar doamna cu biletele ne zâmbește de pe o verandă. Prețurile variază: 3.5 lei pentru elevi și studenți, 7.5 lei pentru pensionari și 15 lei pentru adulți. Muzeul este plasat într-o pădure și înconjoară Lacul Dumbrava. Acesta face parte din Parcul Natural Dumbrava Sibiului – care cuprinde și Grădina Zoologică (cu ceva ani în urmă am vizitat-o, nu știu cum este în prezent, dar țin minte că atunci a meritat vizita) – și este încă în renovare, iar conform panoului de la intrare proiectul ar trebui sa fie gata până la 1 ianuarie 2015 (se lucrează din 1 aprilie 2013).

Am început vizita mergând pe marginea lacului în sensul acelor de ceasornic. M-am bucurat de o dimineață călduță și însorită, aerul se simțea curat și rece și de pretutindeni se auzeau greieri. Primele care ni s-au ivit în cale au fost morile de vânt, aduse din Tulcea și deschise vizitatorilor. Am urmat muzica populară ce venea de la un restaurant, ne-am mirat la vederea unei popicării și al unui scrânciob (pe care l-am botezat în glumă Sibiu’s Eye) și, șontâș-șontâș ca pe uliță, am dat de Nenea. Cine e Nenea? Un bătrânel povestitor și prietenos, angajat al muzeului care știa o povestioară lungă despre cum se făcea pe vremuri uleiul și care ne-a inițiat în acest meșteșug. Tot el a insistat să ne facă niște poze și m-a uimit cu ce pricepere mi-a folosit aparatul. După ce și-a terminat reprezentația ne-a arătat pe unde să o apucăm asigurându-ne că vom înțelege fără ajutor povestea vinului.

Ajunsă la debarcader, am luat o pauză că doar și rațele erau în pauză! Pe ponton mirosea a flori, fluturii își vedeau liniștiți de treaba lor, iar câte o adiere de vânt aducea miros de brad. Dar îndeajuns cu peisajul idilic, trebuie să mai și mâncăm ceva. În Târgul de țară am găsit plăcinte cilindrice foarte bune și proaspete. Tot acolo am mai văzut și fel de fel de siropuri. Fiind probabil dimineață nu erau deschise toate căsuțele cu bunătăți, din păcate. În restul traseului am admirat alte gospodării-atelier ale prelucrării chihlimbarului (Bacău), de olari sau de mineri aurari (Alba). Plimbarea a fost ca o dimineață petrecută într-un sat autentic, cu oameni bătrâni la porți, oi și găini. Deși muzeul este încă în renovare și se găsesc utilaje și muncitori pe marginea drumului, într-o zi fără prea multă lume este o deconectare binevenită de la cotidian. Veți vedea tineri, mai puțin tineri, români, străini și chiar bicicliști. Din surse interioare am aflat că muzeul se extinde și dacă acum mi se pare mare, probabil că peste câțiva ani voi avea și eu nevoie de o bicicletă să îl vizitez. Acum însă am terminat turul cu părere de rău la ora 13:00 și am luat drumul centrului.

Plimbarea prin centru avea un scop: găsirea unei ii. Am parcat ca de obicei în fața Hotelului Continental Forum în jurul orei 13:30. Am coborât niște scări, am urcat niște scări, am găsit un restaurant ascuns într-o grădină, am trecut pe lângă Biserica Evanghelică, am traversat Podul Mincinoșilor și, după o tură de fotografii m-am oprit la Restaurantul Tango din Piața Mare unde am mâncat o porție de bruschete și am băut o limonadă. Motivul pentru care numesc Sibiul „Orașul cu ochi” sunt acoperișurile – veți înțelege când veți vedea. Mi s-a părut foarte liber, deși știam că avea loc atunci și Turul Ciclist al Sibiului. Însă nu a durat mult liniștea: cerul s-a întunecat, a început un vânt puternic – totul în timp ce pe una din străzi un cântăreț în straie tradiționale prevestea furtuna cu melodia sa – și a trebuit să plecăm înainte de a-mi atinge scopul.

Ziua 2

Sâmbăta am petrecut-o la țară. La 100 de km de Sibiu se află un sat uitat de lume: Gârbova de Sus. Este un sat care fermecă pe toți prin peisajele sale și unde se află rezervația naturală Pârâul Bobii. Nu am cunoscut niciodată o persoană care să fii auzit de acest loc. Acestă rezervație geologică este alcătuită din calcare fosilifere din prima parte a Badenianului și, la o privire mai atentă, pe unele roci se pot observa fosile de moluște, corali sau alge. Tot din sat se pot face trasee prin pădure care ajung chiar și la Mănăstirea Râmeț. Nu voi vorbi mai mult de acest loc pentru că nu este sat turistic, iar dacă fac pe cineva curios să îl viziteze va fi pe cont propriu (eventual cu puțin ajutor de la mine). Dar dacă tot vorbim de viața la țară, trebuie să spun despre bunătățile pe care le fac oamenii în cuptor: plăcintele umplute cu varză, brânză sau cartofi numite pupuri – bune de te lingi pe degete.

Ziua 3

Decizia de a merge pe Transfăgărășan a venit pe moment, nu a fost nimic plănuit. Mai fusesem cu vreo 2 ani în urmă și aveam nevoie de o reîmprospătare a memoriei. Prima oprire: Cârțișoara, ora 12:30, Muzeul Sătesc Badea Cârțan. Pentru cine nu știe, Gheorghe Cârțan a fost un cioban (născut în 1849) care a luptat toată viața pentru unirea românilor și pentru protejarea cărților în limba română pe vremea când Transilvania era parte din Imperiul Austro-Ungar. Am dat aici de un ghid mândru de isprăvile badei și dornic să ne facă turul muzeului. Veți auzi despre cum Badea Cârțan a mers la Roma pe jos în 45 de zile, a schimbat pe drum 3 perechi de opinci și, dormind lângă Columna lui Traian, s-a scris în ziarele italiene „A coborât un dac de pe columnă”, cum a plecat ca voluntar să participe la Războiul de Independență, cum a adus 250.000 de cărți în Ardeal (unele dintre ele le puteți vedea în muzeu), cum a călătorit în Austria, Ungaria, Germania sau Ierusalim și multe altele. S-a stins din viața, din păcate, înainte să vadă reîntregirea neamului românesc și a fost înmormântat la Sinaia în pământ liber așa cum și-a dorit. Tot aici veți vedea și o colecție de icoane pictate pe sticlă, obiecte țărănești și o gospodărie ca acum 200 de ani. Dacă sunteți în zonă, rupeți-vă o jumătate de oră din timpul vostru și vizitați-l pe Badea Cârțan, veți fi plăcut surprinși de acest om simplu, dar care și-a iubit țara atât de mult.

Ne-am continuat drumul spre munți. Uimitorul drum Transfăgărășan are o lungime de 90 km (de la Cârțișoara până la Barajul Vidraru) și a fost construit în 4 ani în mare parte din motive strategice militare cu prețul a zeci de morți datorită condițiilor de lucru. Este considerat unul dintre cele mai frumoase și spectaculoase drumuri din lume pe bună dreptate; numai când ne gândim că altitudinea la care se ajunge este de 2042 de metri realizezi că îți trebuie ceva curaj să îl parcurgi. Dar sunt mulți curajoși, fie ei în mașini, pe motociclete sau biciclete, iar o vreme frumoasă va oferi ocazii de distracție până și amatorilor de parapantă sau deltaplan. La Bâlea Lac este mereu aglomerat. Noi am ajuns în jurul orei 14:30, când termometrul arăta 16 grade Celsius, deci momentul perfect să mai pun ceva pe mine. Atmosfera era plăcută, de la Cabana Paltinul se auzea muzică rock, multă lume roia pe marginea lacului, mai auzeai câte un „Ui, ce poză faină mi-ai făcut!” și puteai chiar să urci până la un foișor cu rol de belvedere care încă era în curs de amenajare.

Trecerea prin tunel marchează începerea coborârii. Personal partea dinspre Muntenia nu mi se pare la fel de spectaculoasă – este multă pădure, iar din cauza curbelor durează mult să ajungi la Curtea de Argeș. Însă Transfăgărășanul este un drum pe care trebuie să îl parcurgi măcar o dată în viață. Recomand, dacă tot vă aflați acolo, vizitarea Cetății Poenari, situată imediat după Barajul Vidraru.  Dar țineți minte că pentru a ajunge la cetate va trebui sa urcați aproape 1500 de trepte. Acum câțiva ani când am fost după ce am urcat ceea ce a părut o veșnicie, gâfâind și invidiindu-i pe oamenii care coborau veseli, am găsit o plăcuță pe care scria ca abia am urcat 500 de trepte. În orice caz, după atâta efort, când ajungi sus nici nu mai contează ce găsești, simplul fapt că ai ajuns acolo este o realizare.

În concluzie, am avut un weekend plin: m-am reîntors în timp, am mâncat pe săturate și m-am bucurat de natură. Dacă vă doriți o ieșire din oraș puteți încerca oricare dintre variantele de care am povestit mai sus, cazare găsiți din belșug, distanțele nu sunt foarte mari și nu veți duce lipsă de activități. Fie că veți opta pentru un oraș multicultural cum este Sibiul care vă pune la dispoziție numeroase festivaluri, fie că alegeți o plimbare pe Transfăgărășan, cu siguranță vă veți întoarce acasă cu amintiri numai bune de împărtășit cu cei dragi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s