O foarte bună și apropiată prietenă mi-a trimis nu demult următorul text:
Astăzi mi-e dor de mama, de placintă cu mere… Astăzi mi-a mirosit a ciorbică și a pătrunjel și mi s-a făcut foame de-acasă. Astăzi mi-am pus cercei la ureche, sandale în picioare si m-am privit copil… Când mă piteam în camera cu oglinda cea mare pe perete, furam cu tact fustele mamei și sandalele de lac și mă jucam de-a „fericire cu toc”. Mă duceam în grădină și culegeam margarete. Mă piteam în iarbă și îmi gâdilam parfumul de om dulce, cu accente de nebunie galeșă și infantilă… Mi-ajungea un petic de cer ca să respir și o bucată de pâine cu dulceață de fragi ca să mă prefac în fluture… Fluture în stomac… Astăzi am un nod în gât și-n suflet. Că m-a lovit un pumn de melancolii în față și mi-au rămas semne… Le calmez cu-o fugă în mine și le pun sub preș. Acolo se ascund cele rele și acolo imi ascund eu colb-ul de efuziuni tardive. Astăzi sunt atemporală. Astăzi sunt… Griș cu lapte!
Până acolo și înapoi 