Sibiu și Transfăgărășan – orașul cu ochi și drumul fără sfârșit

Perioada călătoriei: 18 – 20 iulie 2014

Oricine mă cunoaște știe că iubesc Ardealul. Deși nu am locuit niciodată într-unul din orașele sale, mi-am petrecut vacanțele din copilărie acolo, am găsit prietenie și voie bună, colțuri ascunse de natură, nopți strălucitoare așa cum nicăieri nu am mai văzut, mâncare nemaipomenită și oameni jos pălăria. Bineînțeles că nu este totul numai lapte și miere, dar nu mă voi feri niciodată să mă mândresc că sunt ardeleancă. De fapt, această vastă așezare dintre munți m-a învățat să apreciez minunățiile din țara noastră. Așa că pentru mine Ardealul este acasă, este acel loc despre care, dacă aș începe o carte cu toate pățaniile petrecute acolo copil fiind, aș putea scrie mii de pagini.
Continuă lectura

Puțină magie cu Teatrul Masca

Când? 2 iulie 2014, 19:30 – 21:10

După câteva zile petrecute în casă, citind și încercând să mă obișnuiesc cu ideea de vacanță, am decis că o ieșire prin parc nu e tocmai o idee neinspirată. Așa că iată-mă în parc cu buna mea prietenă plimbându-ne agale și povestind. Nu aveam idee de niciun eveniment care s-ar putea desfășura în această zi, dar totuși de undeva se auzea muzică. Evident – știți cum se zice: curiozitatea a omorât pisica – trebuia să aflăm de unde vine. Suind treptele în direcția zgomotului ne-am trezit într-o altă lume. Ne-am trezit în mijlocul unei superbe reprezentații cu statui vivante a Teatrului Masca. Continuă lectura

Alba Iulia – o călătorie în timp

Perioada călătoriei: 2 mai 2014, 11:30 – 15:30

Am trecut de multe ori pe lângă Alba Iulia. Este unul din orașele pe care le admir și așteptam de mult timp ca lucrările la cetate să fie încheiate. Așa că, aflându-mă în zonă – ca tot românul am ales să părăsesc Bucureștiul de 1 mai – și văzând că este o zi frumoasă de primăvară, am hotărât să îi fac o vizită. Continuă lectura

Barcelona – orașul lui Gaudi

Perioada călătoriei: 23-29 martie 2014

Am așteptat cu nerăbdare plecarea la Barcelona, mai ales că toți cunoscuții care fuseseră acolo nu încetau din a-mi spune cât de frumos este. Mă simțeam ca în una din acele conversații în care recunoști că nu știi ceva, iar persoana care te ascultă îți spune intrigată „Cum, nu știai asta?”. Nu, nu știam și nimic nu mă putea pregăti pentru ceea ce urma să văd.  Continuă lectura