Londra și Oxford – călătoria surpriză

Perioada călătoriei: 9-12 octombrie 2014

Mă mai gândesc uneori care este cel mai nebun lucru pe care l-am făcut vreodată, dar nu sunt tipul de persoană spontană care se poate mândri cu astfel de lucruri. Săptămâna trecută când am fost invitată la un interviu la Londra mi-a fost clar că această plecare va deveni scânteia de care am nevoie. A fost cea mai rapidă decizie pe care am luat-o vreodată: până la sfârșitul zilei aveam tot traseul pregătit. Emoții, bucurie, nerăbdare – nici nu mai știu ce simțeam, cert este că urma să am 4 zile pline. Înainte să plec nu știam dacă să scriu despre această experiență, din cauză ca a fost mai mult în interes de lucru, dar dat fiind că a fost primul meu contact cu Anglia (fie el pe fugă), m-am gândit că este ceva ce peste ani voi vrea să îmi amintesc în detaliu.

Publicitate

Florența – toamna pe meleaguri toscane

Perioada călătoriei: 25-30 septembrie 2014

La ce mă gândesc când zic Toscana? În primul rând la celebrele peisaje cu vile străjuite de copaci înalți și cocoțate pe dealuri cu măslini și vii. Iar în al doilea rând la o combinație între artă, vin și dolce far niente. Pentru mine Toscana este un concept, un stil de viață și abia mai apoi un loc. Deși limba italiană nu îmi este străină și îmi doresc demult să o exersez, abia anul acesta s-a întâmplat călătoria. Așa că iată-mă cu un teanc de ghiduri de conversație în brațe, ghiduri de călătorie, carduri de memorie cât să ajungă pentru 5 persoane și pe aici ți-e drumul – următoarea oprire: orașul unde s-a născut Renașterea.

Sibiu și Transfăgărășan – orașul cu ochi și drumul fără sfârșit

Perioada călătoriei: 18 – 20 iulie 2014

Oricine mă cunoaște știe că iubesc Ardealul. Deși nu am locuit niciodată într-unul din orașele sale, mi-am petrecut vacanțele din copilărie acolo, am găsit prietenie și voie bună, colțuri ascunse de natură, nopți strălucitoare așa cum nicăieri nu am mai văzut, mâncare nemaipomenită și oameni jos pălăria. Bineînțeles că nu este totul numai lapte și miere, dar nu mă voi feri niciodată să mă mândresc că sunt ardeleancă. De fapt, această vastă așezare dintre munți m-a învățat să apreciez minunățiile din țara noastră. Așa că pentru mine Ardealul este acasă, este acel loc despre care, dacă aș începe o carte cu toate pățaniile petrecute acolo copil fiind, aș putea scrie mii de pagini.

Puțină magie cu Teatrul Masca

Când? 2 iulie 2014, 19:30 – 21:10

După câteva zile petrecute în casă, citind și încercând să mă obișnuiesc cu ideea de vacanță, am decis că o ieșire prin parc nu e tocmai o idee neinspirată. Așa că iată-mă în parc cu buna mea prietenă plimbându-ne agale și povestind. Nu aveam idee de niciun eveniment care s-ar putea desfășura în această zi, dar totuși de undeva se auzea muzică. Evident – știți cum se zice: curiozitatea a omorât pisica – trebuia să aflăm de unde vine. Suind treptele în direcția zgomotului ne-am trezit într-o altă lume. Ne-am trezit în mijlocul unei superbe reprezentații cu statui vivante a Teatrului Masca.

Alba Iulia – o călătorie în timp

Perioada călătoriei: 2 mai 2014, 11:30 – 15:30

Am trecut de multe ori pe lângă Alba Iulia. Este unul din orașele pe care le admir și așteptam de mult timp ca lucrările la cetate să fie încheiate. Așa că, aflându-mă în zonă – ca tot românul am ales să părăsesc Bucureștiul de 1 mai – și văzând că este o zi frumoasă de primăvară, am hotărât să îi fac o vizită.